Traducere asigurată de Tolkegruppen Oversættergruppen P/S.
– Am depus eforturi susținute și am oferit totul companiei. Mi-am sacrificat viața personală, familia și prietenii pentru a răspunde așteptărilor conducerii. Am zâmbit cât de mult am putut de mult, pentru că rolul meu este acela de a-i face pe oameni să se simtă confortabil, însă la un moment dat am început să mă îngrijorez că nu voi mai putea continua afișez acel zâmbet frumos și fals.
Ne întâlnim cu o fostă stewardesă, Alexandra Bostina, la un hotel din centrul Bucureștiului, România. Ea a fost de acord să ne povestească despre timpul petrecut în cadrul Wizz Air, o companie aeriană low-cost din Ungaria, aflată în plină expansiune în acești ani.
– Mai întâi, zborurile la care trebuia să fiu prezentă îmi erau comunicate în termen foarte scurt, motiv pentru care nu îmi puteam planifica nicio vacanță, nu îmi puteam vedea prietenii; nu am avut niciun fel de viață socială, își amintește Alexandra Bostina.
Acum ea are 32 de ani și a lucrat în cadrul Wizz Air din 2011 până în 2014.
– Era greu să știi prietenii tăi devin părinți sau se căsătoresc și tu nu poți sărbători alături de ei, pentru că trebuie să zbori (la locul de muncă, n.r.). Ajunsesem să uit chiar propria zi de naștere, pe care nu mi-o aminteam decât atunci când mă sunau prietenii și familia să mă felicite.
Stresul resimțit de Alexandra ca stewardesă în cadrul Wizz Air a fost atât de mare, încât zilele ajunseseră să se contopească într-un mare talmeș-balmeș. Foaia de parcurs pentru următoarea luna nu îi era comunicată decât cu șapte zile în avans. I s-a întâmplat deseori ca zilele planificate pentru concediu să îi fie decalate. Singura vacanță de care putea fi sigură era cea din extrasezon, din timpul iernii.
Nu doar a trebuit să-și ia rămas bun de la viața sa normală, însă ca angajat al Wizz Air, orice lamentare te expunea constant riscului de a fi concediat:
– Ni se spunea tot timpul că ne-am putea pierde locurile de muncă în orice minut. Nu aveam nicio siguranță. Oricâte eforturi depuneai, tot nu scăpai de acest stres. Nu știai că dacă a doua zi mai aveai un loc de muncă, spune Alexandra Bostina.
Aceasta este povestea low-costului la Wizz Air. Mai mult decât atâta, aceasta este povestea unei schimbări profunde la nivelul industriei transportului aerian, companiile low-cost nou-înființate, precum EasyJet, Ryanair, Norwegian și Wizz Air presează celebre companii naționale precum SAS, British Airways și Lufthansa.
Wizz Air funcționează ca operator de transport low-cost cu prețuri reduse la bilete și cu servicii de slabă calitate. Acest lucru a făcut ca această companie să câștige teren pe o piață caracterizată de o concurență foarte puternică, însă pentru însoțitorii de zbor care trebuie să se mulțumească cu condiții de muncă extrem de precare, costurile sunt ridicate.
Recentele dezvoltări au conturat o piață a forței de muncă complet nouă unde un program de lucru previzibil și o remunerație rezonabilă sunt doar reminiscențe din trecut. Tocmai aceste condiții de lucru s-au extind rapid și asupra altor sectoare.
După ce au lucrat din greu pentru Wizz Air, mai mulți angajați povestesc acum despre condițiile de muncă mizere din cadrul companiei așa-numite „Ryanairul Europei de Est.” Povestea companiei Wizz Air se confundă cu povestea unei industrii a transportului aerian care traversează un proces de schimbare radicală.
De la zero aeronave la 87 de aeronave, în cel mai scurt timp
În 2003, spațiul aerian european era încă dominat de marii transportatori de rețea de la nivel național: Lufthansa, British Airways, Air France, SAS etc. Dar un nou tip de companie aeriană a prins rădăcini și continuă să câștige teren: companiile low-cost.
În prezent, în ceea ce privește numărul pasagerilor, Ryanair a depășit SAS de aproape patru ori. Norwegian capătă, de asemenea, un avantaj față de SAS în cursa pentru majoritatea pasagerilor. Între timp, numărul tot mai mare de pasageri care aleg Wizz Air crește și mai mult decât în cazul concurenților Ryanair, Norwegian și EasyJet.
În contrast, SAS va deschide baze în Anglia și în Spania, unde însoțitorii de zbor vor avea salarii mai mici decât în Norvegia, Suedia și Danemarca.
Prin urmare, întrebarea este dacă SAS poate ține pasul în condițiile în care transportatorii low-cost par a fi aproape de neoprit în cursa de a reduce costurile? Aceasta poate părea o cursă în picaj.
Salariul românesc în Danemarca
Atunci când se face referire la lucrătorii est-europeni din această țară, de cele mai multe ori se vorbește despre culegătorii de căpșuni, lucrătorii din construcții și șoferii care trebuie să se descurce cu salarii la limita înfometării. În ceea ce privește Wizz Air, povestea este puțin diferită: ca membru al echipajului de cabină, în lunile bune, poți câștiga până la 1 000 EUR.
Suma este sub jumătate din indemnizațiile per diem din această țară. Dar în România, cu siguranță nu este o remunerație rea. Salariile nu sunt însă cea mai mare problemă pentru angajații din cadrul Wizz cu care a vorbit Fagbladet 3F. Problema este mai curând nesiguranța de a nu ști niciodată cu adevărat ce se întâmplă cu propriul cont bancar.
Iarna, atunci când nu există atât de multe zboruri, salariul poate scădea la 300 EUR, conform fișelor de remunerație la care a avut acces Fagbladet 3F. Angajații spun, de asemenea, că salariul ar putea ajunge până la maximum 225 EUR, și asta dacă se plătește totuși un salariu:
– În extrasezon Wizz Air a solicitat angajaților să-și ia concediu fără plată. Complet fără salariu. Conducerea a spus că dorește acest lucru pentru a evita concedierile. Și oamenii au acceptat această justificare. Ei au considerat că aceasta era singura lor șansă a avea o mică vacanță, spune fostul steward, Robert Saru.
Problema este că pentru angajați, salariile oferite de Wizz Air constă într-un salariu de bază redus, completat cu indemnizații de zbor. Prin urmare, zilele în care ești bolnav pot fi dureroase pentru bugetul personal.
Dar acest lucru mă afectează; ceea ce câștigă însoțitorii de zbor din România sau din Ungaria, însoțitorii de zbor din Danemarca pot solicita de drept.
Răspunsul este: da, așa este.
Atât România, cât și Ungaria sunt membre ale Uniunii Europene. Aici există reguli conform cărora orice companie aeriană cu bază într-un stat membru al UE poate zbura liber între toate statele membre ale UE.
Aceasta înseamnă că o companie aeriană trebuie să opereze așa-numitele zboruri de cabotaj în UE cu personal,de exemplu, din România. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în Copenhaga unde Ryanair utilizează o aeronavă cu baza în Lituania pentru a zbura între Copenhaga și Londra. Astfel, însoțitorii de zbor trebuie să se mulțumească cu salarii lituaniene, chiar dacă ei doar își încep și își încheie călătoria în țara baltică. Wizz Air nu este recunoscută ca urmând, încă, acest model de afaceri.
Într-adevăr, salariile românești complet legale și în Danemarca sunt departe de o pură fantezie.
Niciun ajutor pentru însoțitorii de zbor ai Wizz în urma aterizării dramatice de urgență
8 iunie 2013. Zborul Wizz Air nr. 3141 se îndrepta dinspre București spre aeroportul Ciampino din Roma cu 165 de pasageri și 6 membri ai echipajului la bord. Avionul era pregătit să aterizeze. Apoi ceva nu a funcționat corespunzător. Stewardesa Alexandra Bostina era în avion în acea zi și își amintește clar episodul:
– Ne-am reluat poziția în partea din față a avionului. Ne-am fixat centurile de siguranță și am așteptat să ajungem pe trenul de aterizare și să fie coborâte roțile, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Se blocaseră, își amintește ea.
Apoi a fost clar pentru piloți că trebuie să aterizeze fără roata de aterizare din stânga.
– Am pregătit cabina pentru o aterizare de urgență. Turnul de control a spus că ar trebui să aterizăm în Fiumicino, un alt aeroport din Roma, cu un tren de aterizare mai lung. Am aterizat pe doar două dintre cele trei roți. Am traversat trenul de aterizare. Avionul a căzut pe partea stângă pe motor și pe aripă. Au venit vehicule de salvare. Toată lumea a fost evacuată utilizând toboganele de urgență. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, dar a fost o experiență cu adevărat înfricoșătoare, își amintește Alexandra Bostina.
A fost un șoc pentru Alexandra Bostina și pentru colegii ei. Din partea Wizz Air, însă, nu au primit prea mult ajutor. A simțit că trebuie să își rezolve singură problema:
– M-au întrebat dacă aș vrea trei zile de concediu, însă compania nu s-a oferit să ne ofere asigure asistență medicală, psihologică etc. Pentru mine experiența fost un șoc. Am avut coșmaruri în perioada care a urmat accidentului. Nu m-am simțit apreciată de Wizz Air, spune Alexandra Bostina.
O uniune ?? Aveți șapte zile la dispoziție pentru a închide. A, nu, așteptați, vă concediem!
Departe de reclamele despre viața minunată de la bordul unei aeronave Wizz pe care compania le plasează pe piață, realitatea foștilor și actualilor angajați ai companiei cu care a vorbit Fagbladet 3F este complet diferită: program de lucru arbitrar, hrana necorespunzătoare, condiții mizele pentru femeile însărcinate, ajutor extrem de nesemnificativ în urma unor accidente tragice, imposibilitatea vacanțelor de vară etc.
Ce faci ca angajat, atunci când se acumulează furia și nemulțumirea? Nu îi spui decât șefului…
Directorul executiv al Wizz-CEO, József Váradi, nu vine decât o dată pe an. Și mesajul a fost ca fiecare să poată vorbi liber despre problemele sale. Dar aceasta a fost doar o retorică goală, fără nicio bază în realitate, își amintesc mai multe dintre surse Fagbladet 3F:
– Întotdeauna în discursul de încheiere ni s-a spus că, dacă nu ne plac condițiile de lucru, suntem liberi să lucrăm pentru alții și că 300 de oameni sunt gata să ne înlocuiască chiar de a doua zi.
Aceste cuvinte îi aparțin lui Mircea Constantin, în vârstă de 35 de ani. El a candidat pentru un loc de muncă la Wizz Air în 2008. După mai mulți ani de experiență, văzând că preocupările angajaților nu sunt luate în seamă de către conducere, el s-a supărat și a început să vorbească cu colegii săi despre condițiile mizere.
– Wizz Air ne-a amenințat să încetăm discuțiile referitoare la drepturile noastre și să ne adresăm doar șefului nostru.
Însă Mircea Constantin nu a renunțat. A decis să își unească forțele, în mod formal, cu alți colegi:
– la 6 octombrie 2014 am comunicat Wizz Air că am format o uniune sindicală. Câteva ore mai târziu am fost chemați la Budapesta pentru o discuție cu șeful departamentului de resurse umane și cu directorul adjunct. Ne-au spus foarte clar că uniunea noastră aparține trecutului și că noi nu mai suntem bineveniți la Wizz Air.
Zece zile mai târziu, a fost convocată o nouă ședință. De această dată în București, ocazie cu care s-a solicitat închiderea în termen de o săptămână a Sindicatului Aerolimit Professional.
– Nu și-au dat seama că nu dorim decât să venim în ajutorul pe membrilor noștri și nu să aducem deservicii companiei. Nici nu ne-au dat nicio șansă de a demonstra acest lucru. Colegii erau supărați și incapabili să zboare. Lumea era terorizată de conducere, spune Mircea Constantin.
Curând după, el și cei 19 cofondatori ai uniunii au fost concediați. Acest eveniment a dus la un proces pe care uniunea sindicală l-a câștigat. Companiei Wizz Air i s-a impus reangajarea persoanelor concediate.
Wizz Air a contestat decizia fără succes și a trebuit să o respecte, însă a respectat-o în termenii săi: salariații au fost reangajați, dar după proces Wizz Air nu le-a mai fost alocat niciun zbor. Aceasta înseamnă că erau plătiți cu salariul de vază de 2 000 de coroane pe lună. Pe de altă parte, ei nu aveau voie să se întâlnească la serviciu.
Costel Glica este avocat și a oferit asistență uniunii pe durata procesului:
– Sunt complet șocat de acest caz. În cei 20 de ani de experiență pe care îi am în domeniul dreptului muncii, nu au mai văzut ceva la fel de rău. Wizz Air nu dorește o uniune sindicală, oricând ar costa acest lucru, spune el.
Mulți dintre colegii lui Mircea Constantin lucrează în prezent pentru alte companii aeriene sau și-au schimbat complet meseria. Însă el refuză să îi trădeze pe cei care lucrează și astăzi în cadrul companiei. El rămâne să lupte. În ciuda a tot și toate, Mircea Constantin nu a renunțat la speranța că într-o zi va reuși să încheie un acord cu compania low-cost în plină expansiune.
Wizz Air pentru Fagbladet 3F Avem cele mai minunate condiții
Fagbladet 3F a contactat Wizz Air pentru a le solicita o declarație cu privire la multele critici aduse de foștii și de actualii angajați. Compania aeriană nu a acordat un interviu verbal. De asemenea, Wizz Air nu a comentat asupra punctelor concrete abordate în acest articol.
În schimb, Fagbladet 3F a primit un e-mail cu caracter mai general din partea directorului departamentului de comunicare al companiei, Gabor Vasarhelyi:
„Dacă doriți să lucrați sau nu la Wizz, este opțiunea dumneavoastră. Suntem convinși că cel mai important punct forte al nostru este echipa noastră foarte motivată și colegii cu o înaltă calificare.”
„Wizz Air respectă toate legile din domeniul muncii. Utilizăm resurse importante pentru a solicita feedback de la colegii noștri și pentru a ne asigura că toate procesele și politicile noastre sunt relevante și corespunzătoare.”
„În anul anterior 85 % dintre angajați s-au declarat fericiți că lucrează în cadrul Wizz Air.”
„Wizz Air crede în comunicarea directă și deschisă dintre angajați și conducere.”
„În timp ce Wizz Air continuă să crească, angajând anual peste 700 de persoane, compania rămâne dedicată menținerii culturii sale corporative deschise și a poziției sale de angajator echitabil și atractiv.”
Aceasta este declarația oficială a Wizz Air. Prin urmare, niciun comentariu asupra dezvăluirilor noastre concrete.
Wizz Air este doar începutul
Acum probabil vă gândiți că aceste condiții de la Wizz Air se aplică numai românilor, maghiarilor și altor est-europeni. Sau angajaților pentru situații de urgență din sectorul transportului aerian. Dar aici urmează vestea tristă: nesiguranța câștigă tot mai mult teren pe toate planurile în acești ani și ne poate afecta pe toți. De fapt, mai mult de patru din zece persoane din Europa nu au un loc de muncă cu normă întreagă.
– Există o tendință clară de a distanțare de munca tradițională cu normă întreagă, unde îți cunoșteai programul de lucru și salariul pe termen lung. Acesta este un fenomen care nu există doar în sectorul transportului aerian, ci și în sectorul vânzării cu amănuntul, al construcțiilor și în multe alte sectoare, a declarat Jens Arnholtz, profesor asociat la FAOS, Universitatea din Copenhaga.
Una dintre formele de angajare care se conturează tot mai mult în ultimii ani, implică așa-numitele contracte cu 0 ore. Acesta este un contract destul de bun cu un angajator. Nu este garantat însă un număr fix de ore și, prin urmare, nu poți avea siguranța unui venit.
Jens Arnholtz subliniază faptul că piața internă a UE constituie unul dintre motivele pentru această imensă schimbare, tocmai pentru ca a promovat un grad ridicat de liberalizare și dereglementare pentru a permite libera circulație a bunurilor și a forței de muncă între țări.
– Acest lucru îi ajută pe consumatorii, însă lucrătorii sunt adesea blocați, a spus el.
Reîntors la București, Lucian Costache privește înapoi la cei șapte ani petrecuți cu Wizz Air cu mare tristețe:
– Nu m-am simțit apreciat. Nimeni nu mi-a arătat nicio formă de respect. M-am luptat mulți ani. Dar m-am lovit de un zid. Mă simt exploatat. Să dau totul companiei a fost cea mai proastă decizie din viața mea.